Cortina austriacă se remarcă printr-un drapaj elaborat, fiind potrivită în situațiile în care este necesar să se accentueze prezența acesteia. Faldurile orizontale ale cortinei necesită o cantitate mare de material, care este grupat pe orizontală, dar și o abundență de material în cealaltă direcție, pentru a permite drapajului să cadă, formând valurile caracteristice.
Mecanismul cortinei austriece este identic cu cel al Cortinei cu deschidere venețiană și al Cortinei cu deschidere romană. Această compactare permite deschiderea verticală chiar și pe scene cu o înălțime extrem de mică sau în spații unde lipsesc opțiunile laterale. Cortina austriacă poate fi, de asemenea, deschisă prin ridicarea întregului material cu un sistem de tip deschidere ghilotină.
Cortina austriacă este folosită și ca fundal fix, agățată fără un sistem de deschidere, caz în care îndeplinește doar funcții decorative și acustice, cantitatea de material și prelucrarea suprafeței oferindu-i o absorbție acustică extrem de mare.